Bursă de studiu în străinătate. Începuturi și confesiuni I

Te salut,

Plecarea cu bursă în străinatate a condus la o schimbare radicală a vieții mele. Mi-am ieșit 100% din zona de confort și nu a fost deloc ușor, dar totul a meritat din plin. Această experiență a reprezentat un drum inițiatic, în care mi-am autodepășit existența de până atunci. A fost momentul în care am conștientizat că pot mai mult, că vreau mai mult, că am mai mari așteptări de la viață. În acel moment mi-am dat seama cât de limitat gândesc (deși eu credeam că am gânduri mărețe și irealizabile). Mi s-au deschis noi orizonturi și oportunități, la care nu aș fi putut visa vreodată.

Imagine preluată de pe http://www.dreamstudiesabroad.com

De unde mi-a venit ideea de a pleca cu bursă?

Totul a plecat din liceu. Mergând de la țară la oraș să urmez ciclul de învățământ liceal, în clasa a IX-a colegii mei „orășeni”deja discutau despre așa ceva. Știau despre faptul că în facultate poți pleca să studiezi înafara țării pentru o anumită perioadă de timp care ți-o alegi tu. Din acel moment, am semănat înlăuntru meu o dorință care am ținut-o pentru mine până mai târziu. Mi-am zis că voi ajunge la facultate și voi afla pe cont propriu mai multe detalii. Și de atunci, nu am renunțat la acestă idee.

În clasa a 11-a, niște voluntari, ne-au prezentat posibilitatea de a urma o facultate sau un masterat înafara țării, în întregime, tot prin obținerea unei burse. Am fost conștientă de situația mea reală din acea perioadă, în care nu-mi permiteam să merg la o facultate în alt oraș. La ce folos să mă amăgesc, gândindu-mă la o facultate înafara țării? Însă mi s-a accentuat și mai tare dorința de a pleca cu bursă de la facultate pe o perioadă mai scurtă de timp.

Ajunsă la facultate, soțul dirigintei mele din liceu urma să-mi fie și profesor coordonator de licență. Discutasem cu dânsul încă de la începutul anului II de facultate despre faptul că vreau să plec cu bursă înafara țării. În anul III de studii universitare, i-am prezentat tema lucrării de licență pe care doream să o realizez si am reluat discuția plecării mele. Însă, din anul II de facultate, de când am avut prima discuție despre această dorință a mea cu cineva din cadrul facultății, oportunitatea de a pleca efectiv cu bursa mult dorită s-a ivit tocmai în anul IV (an terminal), semestrul 2.

Inițial, era vorba să plec în Franța în anul III de facultate (profesorul coordonator cunoștea deja faptul că iubesc limba franceză). Din varii motive imparțiale mie, a căzut această înțelegere. Apoi am fost de acord să plec în Grecia. A căzut și aceasta. Cum a căzut faza cu Grecia? Simplu: am fost întrebați toți la seminar dacă sunt doritori de plecare în Norvegia. Nimeni nimic, doar eu cu mâna sus. Sincer vorbind, între Grecia și Norvegia, nu ați fi ales tot Norvegia? 🙂

Oricum, eu plecam în orice țară aveam șansa de a merge cu bursă, doar să fiu plecată și să-mi îndeplinesc visul din clasa a IX-a. Nu am stat prea mult pe gânduri la cum mă voi descurca o dată ajunsă acolo, nemaiieșind din țară înainte. Sau dacă voi înțelege ce voi avea de făcut (în primul rând, pentru că nu stăpâneam limba engleză prea bine – nici acum; în al doilea rând, pentru că eram 100% pe cont propriu). Însă știți cum se zice: dacă nu riști, nu câștigi.

O dată ajunsă în Norvegia, informațiile primite în țară nu au reflectat realitatea de acolo. Acest aspect merită detaliat într-un alt articol. Partea importantă este că am făcut față cu brio tuturor provocărilor întâlnite în cele 5 luni de experiență norvegiană. Și aș lua-o de la capăt. Mi-am promis să mă reîntorc în Norvegia, dar numai în scop turistic, de această dată. Sau cine știe ce ne rezervă viitorul. 🙂

Imagine preluată de pe http://www.azamara.com

Cum s-a transformat visul în realitate?

Dacă îți trece prin gând să faci un anumit lucru, indiferent cât de măreț ar fi acel lucru și chiar dacă pare imposibil, înseamnă că ai și puterea necesară să realizezi acel lucru. Nu o spun eu asta, ci alții care au testat această afirmație. Însă e foarte important ce faci mai departe cu acel gînd: îl dai uitării sau îl îngrijești continuu, până devine un vis transformat în realitate?

Defapt, eu nu mi-am îndeplinit doar un singur vis o dată cu plecarea cu bursă în străinătate, ci încă alte 2: să am ocazia să ies din țară și să am șansa să zbor cu avionul. Nu m-am îndoit nicio clipă că nu voi avea parte de ele, însă nu știam când se va întâmpla acest lucru. Și, surprinzător, s-a întâmplat chiar mai repede de cât m-aș fi gândit.

Cum am procedat efectiv? Am adoptat gândul plecării cu bursă de studiu, l-am transformat într-o dorință arzătoare, m-am îngrijit tot mai des de el să nu-l dau uitării, mi-am imaginat încă dinainte cum voi proceda când voi fi plecată și vorbeam despre plecarea mea ca și cum știam sigur că se va întâmpla. Am așteptat răbdătoare, timp de aproape 8 ani de zile, ca visul meu să prindă contur în realitate.

Imagine preluată de pe http://www.steemit.com

În concluzie, îndrăznește, visează și transformă-ți în realitate gândurile. Doar de tine țin acestea. Nimic nu e complicat și greu dacă îți dorești ceva cu adevărat. Dacă la un moment dat ți-a trecut prin gând să faci un lucru care inițial pare imposibil și nu te lasă în pace acel gând, înseamnă că ai puterea să realizezi acel lucru.

Mult succes! 🙂

Cu prietenie,

Mihaela

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s