Muntele Athos pe cont propriu. Traseu planificat pe 5 zile

Te salut,

Radu, împreună cu 2 prieteni ai săi, au petrecut 4 nopți (de Luni până Vineri) în Muntele Athos. Ei au fost cazați, în ordinea zilelor, la următoarele mănăstiri: Xenofont, Zografu, Schitul Lacu, Pantocrator. Însă fiind destul de departate unele de altele, în deplasarea lor, au vizitat și alte mănăstiri (Rusikon – Pantelimon, Dochiaru, Vatopedi, Iviron, Stavronichita). Iată harta cu toate mănăstirile vizitate de Radu:

Prima zi – Mănăstirile Xenofont și Rusikon (sau Sfântul Pantelimon)

Din portul Uranopoli, au luat ferryboatul până la Mănăstirea Xenofont (mănăstire greacă), unde s-au cazat în prima noapte. În e-mail, călugării acestei mănăstiri au menționat ca Luni, până la ora 13:00, să fie prezenți la mănăstire pentru cazare. De aici, au mers pe jos, pe o poteca de-alungul mării, până la Mănăstirea Sf. Pantelimon (Rusikon – mănăstire rusească). Cele 2 mănăstiri sunt la circa 5 km depărtare una de cealaltă. Însă priveliștea a fost mirifică. Mănăstirea rusească este foarte strictă, în sensul că se poate fuma la o distanță de minim 1 km față de aceasta.

A doua zi – Mănăstirile Dochiaru și Zografu

După micul dejun, s-au îndreptat pe jos de la Mănăstirea Xenofont către Mănăstirea Dochiaru (mănăstire greacă). Distanta între cele 2 mănăstiri este de aproximativ 3.5 km.

De la Mănăstirea Dochiaru au luat ferryboatul până la Mănăstirea Zografu (mănăstire bulgărească), unde s-au cazat a doua noapte. Din portul Mănăstirii Zografu până la Mănăstirea propriu-zisă este o distanță de circa 4 km. Însă în port au fost așteptați de o mașină 4×4, mașină adresată invitaților mănăstirii, lucru la care nu se așteptau.

A treia zi – Mănăstirile Vatopedi și Schitul Lacu

De la Mănăstirea Zografu au pornit pe jos, pe potecă, către Mănăstirea Vatopedi. Radu spune că a fost cel mai obositor drum.

Aici au întâlnit mulți pelerini în grupuri organizate de diferite agentii turistice, precum Basilica Travel. Intrând în vorbă „pelerinii mei” cu „pelerinii organizați”, li s-a spus că Brâul Maicii Domnului, făcător de minuni, este scos doar la anumite ore, ore pe care le-au ratat „pelerinii mei” până au ajuns acolo.

Nu după mult timp, discutând prietenul lui Radu cu Părintele Chiril, acesta le scoate Brâul Maicii Domnului afară și le citește rugăciunea cuvenită la toți 3. Spunându-i Părintelui că se îndreaptă spre Schitul Lacu, unde au următoarea cazare din ziua respectivă, și știind acesta ca au de parcurs mai bine de 30 km pe jos, îi poftește la masă, le spune să aștepte până după slujba zilnică, că le găsește o mașină care să-i ducă până în apropierea Schitului. Așa a și fost. Le-a găsit mașină care i-a lăsat la poalele Schitului Lacu (schit românesc), de unde au mai avut de mers încă aproximativ 2 ore pe jos până la Chilia Părintelui Ștefan (moldovean) care i-a cazat.

Radu il caracterizează pe Parintele Chiril de la Vatopedi „un om cu o bunătate ieșită din comun, care se stresează pentru toți să-i ajute … un adevărat sfânt”. Acest părinte le-a făcut și un cadou fiecăruia, atât lor, cât și celor din grupul care mai era de față, câte un brâu-pereche (2 bucăți), pentru persoanele care nu pot avea copii.

La Mănăstirea Vatopedi se află calugări din mai multe țări, printre care și 12 călugări români.

A patra zi – Mănăstirile Iviron, Stravonichita și Pantocrator

De la Schitul Lacu, au pornit pe jos către cel mai apropiat port. Practic, s-au îndreptat spre mare. De aici, i-a luat cineva cu mașina până la Mănăstirea Iviron. Mai departe, și-au continuat drumul pe jos până la Mănăstirea Pantocrator (ultima noapte de cazare). Aproape de Mănăstirea Iviron se află și Mănăstirea Stravonichita, care le-a fost chiar în cale.

A cincea zi – Mănăstirea Pantocrator – Portul Dafni – Kareia – Portul Uranopoli – Romania

În dimineața zilei de Vineri, s-au împrietenit cu alți români, cazați tot la Mănăstirea Pantocrator, și care doreau să se întoarcă în Uranopoli. Aceștia au mers tot pe cont propriu în Muntele Athos. Unul dintre ei avea numărul de telefon al unui român care avea microbuz în Sfântul Munte. L-au sunat și i-a luat pe toți în microbuz până la Portul Dafni. Toți au ieșit câștigați, căci au împărțit costul microbuzului închiriat de la Mănăstirea Pantocrator în Portul Dafni.

Pe traseul dintre Mănăstirea Pantocrator și Portul Dafni, au trecut prin capitala Muntelui Athos, Kareia (Karyes). Radu susține că este un orașel de o frumusețe uluitoare. Însă cum au fost doar în trecere pe-acolo, nu are nicio poză cu acest mic oraș.

Din Portul Dafni, au luat speedboatul până la Uranopoli. Evident, „pelerinii mei” nu aveau rezervare făcută, dar s-au descurcat. În Uranopoli au luat prânzul, apoi mașina din parcare, și au pornit spre casă.

Mai multe detalii legate despre fiecare mănăstire în parte, mai exact istorie și icoane făcătoare de minuni, puteți găsi aici.

L-am încurajat pe Radu să meargă în această călătorie, deoarece am fost convinsă că va fi altceva, comparativ cu excursiile noastre. El a privit acest aspect ca o provocare, ca un drum inițiatic.

SFAT! Aceste informații sunt strict orientative. Când vine vorba de acest loc, fiecare are experiența sa proprie. Sunt foarte puține șansele ca apelând la mănăstiri pentru cazare, să ți se ofere exact această ordine a itinerariului. Fii deschis la nou, așteaptă-te la orice și acceptă provocările ce le vei întâmpina.

Cu prietenie,

Mihaela