Primul zbor în afara țării. Peripeții de student

Te salut,

îmi amintesc cu emoție și căldură prima mea experiență cu avionul și mai mult decât atât, prima mea ieșire din țară. Mi-am văzut cele 2 vise împlinite în același timp, mai repede decât mă așteptam. Acest lucru se datorează plecării mele cu bursă de studiu în Norvegia, Trondheim, timp de un semestru. O dată ce am aflat că mi-a fost acordată bursa de studiu și am semnat contractul de mobilitate internațională, m-am și interesat de transport. Evident, avionul a fost cel mai avantajos mijloc de transport pe o distanță atât de mare.

Neștiind cum se achiziționează un bilet de avion online, am început să apelez la toate agențiile de turism din oraș (Baia Mare e un oraș relativ mic). M-a interesat un bilet dus-întors, pentru a mă asigura că nu rămân fără bani suficienți pentru biletul de întoarcere. Astfel, am agreat plecarea pe data de 04.01.2016 și întoarcerea pe data de 10.06.2016. În data respectivă, nu exista zbor direct, ci aveam de ales între 1 sau 2 escale. Ținând cont de faptul că singura escală era pe aeroportul din Amsterdam (care e imens) și aveam la dispoziție doar o oră intre cele 2 zboruri, am preferat 2 escale: Budapesta – Viena / Viena – Copenhaga / Copenhaga – Trondheim. Astfel, 2 zile am fost tot pe drum (Luni dimineața am pornit cu microbuzul din Baia Mare spre Budapesta, o noapte am așteptat în Viena, plus așteptările între zboruri).

Rătăcirea bagajului de cală

O dată ajunsă în aeroportul din Budapesta, mi-am predat imediat bagajul de cală, am trecut de verificarea de siguranță și am așteptat liniștită ora zborului. Când am ajuns în fața porții de îmbarcare, am citit pe panoul de informare că a fost anulat zborul spre Viena, datorită ninsorii abundente.

Pe lângă faptul că așteptam enorm de mult să zbor cu avionul, primul meu zbor a fost anulat.

M-am întors înapoi la intrarea în aeroport și am întrebat la Biroul de Informații ce s-a întâmplat, cum și când vom ajunge în Viena. Mi-a zis să rămân pe loc, căci urmează să ne ducă un autocar la aeroportul din Viena. Am observat că erau prezente și alte persoane care așteptau același autocar și toți aveau bagajul de cală la ei. Dar eu îl predasem deja, cum ajunsesem cu vreo 3-4 ore înaintea zborului. I-am zis doamnei de la Biroul de Informații că mi-am predat bagajul de cală și să-mi spună dacă va fi transferat în autocar. M-a asigurat că da. Eu însă simțeam că ceva nu e în regulă, fie că nu a înțeles ce am zis (cum nu reușeam să fac o propoziție în limba engleză coerent, datorită blocajului de a vorbi în altă limbă), fie că au fost depășiți de situație cei din aeroport. Cert a fost faptul că am plecat fără bagajul de cală din Budapesta.

Am ajuns extrem de repede în Viena pe autostradă. Cum am avut de așteptat întreaga noapte (12 ore) pănă la următorul zbor spre Copenhaga, am întrebat din nou la Biroul de Informații dacă e totul în regulă cu bagajul de cală. M-a asigurat că da. Însă tot nu eram convinsă, din moment ce nu mi-am văzut bagajul. Am plecat resemnată și am încercat să-mi găsesc un loc unde să adorm puțin. Însă, evindent că nu m-am putut odihni pe scaun.

A doua zi dimineața m-am îmbarcat spre Copenhaga. Totul a decurs normal. Din Copenhaga în Trondheim la fel, până la coborâre. În momentul în care am coborât din avion, am mers direct la bagajele de cală. S-au ridicat toate si al meu nu era nicăieri, evident. Însă am observat că nu eram singura, căci mai erau câteva persoane în aceiași situație.

Reclamație de rătăcire a bagajului de cală

Supărată de situație, m-am îndreptat spre ieșire, unde am fost așteptată de Isabelle, o doamnă româncă foarte drăguță, tânără, cu un copilaș de numai 2 luni, care s-a oferit să mă aștepte în aeroport și să mă conducă în campusul universitar, cu mașina personală. Imediat și-a dat seama că nu am bagajul de cală (m-a văzut doar cu bagajul de mână) și ne-am îndreptat spre Biroul de Reclamații să anunț neprimirea bagajului.

Acolo mi s-a cerut numele, numărul de telefon, adresa de livrare din Trondheim, ruta zborului, datele de pe eticheta bagajului, și respectiv, să descriu pe scurt cum arăta bagajul. Având-o pe Isabelle lângă mine, cu toată rușinea, eu îi ziceam informațiile în română, iar ea traducea în engleză. Îmi lipsea încrederea să vorbesc eu. Important e faptul că a fost notată reclamația și mi s-a comunicat că voi fi sunată când mi se va livra bagajul.

Mi-am recuperat bagajul de cală după 4 zile de la sosirea la destinația finală.

Asigurare pe bagajul de cală

La sugestia doamnei de la agenția de turism, mi-am făcut asigurare de călătorie, incluzând și bagajul de cală. Mi-a recomandat acest lucru tocmai datorită faptului că erau 3 transferuri și șansele de a se pierde bagajul printre transferuri era crescut. Pot spune că am fost inspirată cu această alegere. Astfel, am trimis imediat un e-mail asiguratorului și am anunțat situația întâmpinată. Iar la întoarcerea în țară, am fost despăgubită. În acest fel, suma primită a fost echivalentă cu suma cheltuită în prima seară în Trondheim, la IKEA.

Cum mi-am făcut relații în Norvegia înainte de a ajunge acolo?

Vă întrebați cine este Isabelle? Ei bine, într-o seară, înainte de plecare, eram foarte îngrijorată de cum o să mă descurc să ajung de la aeroport în campus. Practic, era o îngrijorare firescă – nu mă descurcam să vorbesc foarte bine în limba engleză și respectiv, era prima dată când mă aflam într-o țară și oraș nou. Însă mi-a venit în minte o idee măreață, care m-a salvat din acest impas – Cum ar fi să verific dacă există Biserică Ordodoxă Română în Trondheim, să iau legătura cu preotul de acolo și să-i spun despre situația mea? Fiind de religie ortodoxă, mi-a fost foarte convenabil să fac acest lucru și eram mulțumită de ce gând mi-a venit în minte.

Așa că, pe la vreo 11-12 noaptea, am căutat pe net Parohia Ortodoxă Română din Trondheim, am luat adresa de e-mail a preotului și imediat i-am formulat un e-mail în care i-am zis când voi ajunge la aeroport și dacă are vreo posibilitate să mă ajute sau să mă îndrume cum să ajung de la aeroport în campus. Mi-a răspuns foarte prompt și mi-a zis că dânsul personal locuiește în Copenhaga (dat fiind faptul că doar o dată pe lună se oficia Sfânta Liturghie în limba română în Trondheim), însă va transmite mesajul către românii aflați acolo. Așa am avut ocazia să o întâlnesc pe Isabelle și îi voi rămâne veșnic recunoscătoare. Totodată, așa am aflat cât de mulți români se aflau în orășelul respectiv și ce frumoasă comunitate sunt.

Îmi doresc ca informațiile să-ți fie de folos!

Cu prietenie,

Mihaela

Sursa imaginilor: Pixabay.com